Demult, tare demult
Am iubit o mica fata
E firesc, mi-a placut
Era frumoasa ca o floare de zapada.

Demult, tare demult
Ea-mi daruia multa iubire
Si-un suflet minunat si curat
Ca zapada cand se cerne.

Era viata mea si se numea... Ana
Ce nume simplu!
Iar eu, de-as fi stiut ce va urma
Fugeam din calea sa
Dar am uitat ce am avut
Si am ajuns indiferent
Si-am pierdut-o ca pe-un fulg
Ce-n mana-l pierzi cand s-a topit.
Cand mi-am dat seama c-am ranit
Un suflet cald atata timp
Si c-am pierdut-o
M-am intors ingenunchiat
E prea tarziu...!

Voi ce acum ma ascultati
Mai meditati si nu uitati:
In dragoste indiferenta-i cea mai grea
Cu fiecare despartire
O stea din cer se va desprinde
Iar eu voi sti ca ati facut greseala mea...
Greseala mea.