În vremuri uitate de lumea de-acum,
Prin prafuri de drum,
Când scuturi şi săbii luptau ne-ncetat,
Prin sânge şi iad,

Visau la o lume golită de moarte,
Uitată de rău.

Eroi de poveste trăit-au atunci
Şi chiar au fost mulţi,
Dar unul mai mare vegheat-a mereu
Sub steagul cel greu.

El, Vlad Vodă Ţepeş, părinte uitat
De anii ce cad.