De-o fi cumva sa fi vreodata
Loviti de sus de-o soarta stramba
Mai bine muti o viata toata
Decat lipsiti de-a noastra limba.

De-o alata nu-mi soptiti intr-una
Nu mi-o strigati pe sub fereastra
Pererea mea nu se mai schimba
Eu nu ma las de limba noastra.

Cat timp in lumea zgomotoasa
Va fi suflare omeneasca,
De-a pururi sfanta si frumoasa
A noastra limba sa traisca.

Sortita-n veci de-a nu apune
Cu-a sa rostire-nalt maiastra,
Mereu sub soare sa rasune
Ca o cantare limba noastra.

De-o fi cumva sa fi vreodata
Loviti de sus de-o soarta stramba
Mai bine muti o viata toata
Decat lipsiti de-a noastra limba.

De-o alata nu-mi soptiti intr-una
Nu mi-o strigati pe sub fereastra
Pererea mea nu se mai schimba
Eu nu ma las de limba noastra.

Sortita-n veci de-a nu apune
Cu-a sa rostire-nalt maiastra,
Mereu sub soare sa rasune
Ca o cantare limba noastra.

Deci vrerea mea sub zarea-albastra
S-o stie lifta cea pagana-
Eu nu ma las de limba noastra,
De limba noastra cea romana.