Vant din miaza-noapte incepe sa sufle
Chiar cerul isi schimba culoarea
Nici orizontul nu mai exista
Iar eu sunt acum doar o umbra;

Hotarele astui tainic taram
Nu sunt pentru mine oprelisti;
Pustia-nghetata in neguri si-n vand
Palatu-mi de ceti si tristete.

Veacuri s-au scurs de la voievozi
Iar tara lor e-acum doar parere
Din gandurile mele rasar alti viteji
Ce-or avea iar o faima cumplita.

Sabia luce si platosi scrasnind
Incant-acum duhul batranului,
martor prin timpuri si-n vraji iscusit
cand piatra-n afund, cand soim in vazduh.

Chiar daca sufletul lui e liber
El sta doar pe creasta muntilor-nalti
Cu mainile-ajunge sus la cer
Iar nourii se misca dupa cantecul sau.

In rune, de stii, poti deslusi
Epoca mandra ce sta sa vina
Sunt munti, paduri, ape si nouri
In veac eu voi fi batranul.