Cosmarul padurii negre uitate,
Se oglindeste in ochii mei obositi
Niste cristale sangerii
In apa rosie a verii caniculare.

Niste lovituri de ciocan
Sfasietoare ca zbuciumul unui suflet intemnitat
Departe in inima codrilor,
Alchimistului din ospiciul muntiilor.

Stelele de aur pe cerul gri,
Evadate din cufarul de supt baldachin
Imi zambesc desarte
Blazoane sculptate in zadar...

Plansul unor adevarati sfinti
Calugari care cad istoviti,
Si suflarea lor ajunge pana la mine
Demonul din ei ce sunt eu!

Un succub pe cerul melancolic
Bantuie sufletele intru placere
Din care spera a se infrupta,
Vesnic din painea celor credinciosi.