Suntem pietre prețioase
În cutii ce stau închise
ȘI așteptăm să strălucim cumva pe rând
Numărând cum pierdem vise

Creăm tipare, suntem oare doar bogați și săraci?
ȘI nu te doare cum ne-mpart în străluciți și opaci?
Ajunge oare să fim oameni, oameni și-atât?

Nu știe nimeni cine suntem și de unde venim
Dar câteodată ne dăm sufletul pentru ce iubim
Ajunge oare să fim oameni, oameni și-atât?

Alerg, alerg, alerg (alеrg, alerg, alerg)
ȘI-ncerc să nu mă piеrd, și-ncerc să nu mă pierd

Suntem pietre prețioase
În cutii ce stau închise
ȘI așteptăm să strălucim cumva pe rând
Numărând cum pierdem vise

Suntem pietre prețioase
În cutii ce stau închise

Mi-ascult instinctul, încă-î singuru' în care mă-ncred
Nu-ntreb pe nimeni, știu prea bine de la mine ce-aștept
Niciun bilet de-ntors, în ce folos când zilele trec?
Azi un eșec, da' mâine încerc, nu știu pe nimeni perfect

Fără prospect viața te învață cum să scapi de nevoi
Problemele vin la pachet să facă oameni din noi
Când toți oferă doar să ceară-napoi
Să strălucesc a trebuit s-alerg destul prin noroi

Alerg, alerg, alerg
Atent să nu mă pierd
Să rămân în picioare indiferent cu ce m-aleg

Alerg, alerg, alerg
ȘI sper că nu mă-ncerc
Încerc să las cărare urme care nu se șterg

Suntem pietre prețioase
În cutii ce stau închise
ȘI așteptăm să strălucim cumva pe rând
Numărând cum pierdem vise

Suntem pietre prețioase
În cutii ce stau închise

Suntem pietre prețioase
Suntem pietre prețioase

Suntem pietre prețioase
În cutii ce stau închise
ȘI așteptăm să strălucim cumva pe rând
Numărând cum pierdem vise